Institutul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif

Informații generale

Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi a fost întemeiat conform canoanelor (Codul de drept canonic = CDC, 237 § 1) şi fondat în anul 1886 de către episcopul Nicolae Iosif Camilli cu acordul papei Leon al XIII-lea şi aprobarea autorităţilor statului român, în persoana primului ministru Mihail Kogălniceanu.
A fost închis de regimul comunist între anii 1948-1956. În anul 1956, din punct de vedere civil, a fost redeschis ca „secţia română” a Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia, unde funcţiona „secţia maghiară”, şi ambele secţii au fost recunoscute în anul 1965 de către statul român ca Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar, prin decizia Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, Direcţiunea Studii, nr. 11.141 din 31.07.1965.
În anul 1990, statul, prin decizia Ministerului Cultelor, Direcţia economică şi de administraţie, nr. 2589 din 23.04.1990, recunoaşte structura autonomă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, având un rector propriu, sub jurisdicţia episcopului diecezan de Iaşi.
Din aprilie 1995, Institutul a fost afiliat la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran.
În legislaţia canonică, Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi poartă denumirea de Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi.
Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi este o comunitate academică distinctă care funcţionează în baza Constituţiei României din 1991, a legislaţiei învăţământului şi a normelor de drept canonic şi îşi desfăşoară activitatea în deplină autonomie şi libertate academică, într-un spaţiu propriu, cu un buget format din sumele alocate de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi şi Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti şi din resurse proprii.
Prin însuşi faptul fondării sale legitime, Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi funcţionează ca instituţie cu personalitate juridică, civilă şi bisericească. Comunitatea academică este constituită din personalul didactic şi studenţii facultăţii. Comunitatea academică foloseşte în activitatea sa personal auxiliar şi administrativ.