Primăria Răcari

Informații generale

Scurt istoric al oraşului

Oraşul Răcari, ca unitate administrative-teritorială, a fost atestată prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din Bucureşti, fiind cunoscută sub primul nume de comuna PODUL BĂRBIERULUI, datorită podului peste pârâul Ilfovat, ridicat de acelaşi bărbier pe drumul ce leagă Bucureştiul de Câmpulung.
Din punct de vedere istoric, trecutul oraşului Răcari a preocupat mulţi oameni vrednici de laudă, care au lăsat în urmă studii şi documente preţioase.
Cea mai importantă lucrare în acest sens, este o monografie a satului Răcari, editată în anul 1939 în Târgovişte la Tipografia şi legătoria de cărţi ”Viitorul”, sub titlul “Moşnenii Răcăreni – Ot. Boanga”.
Tradiţia spune că pe Ilfovat veneau bărbierii, probabil din Bucureşti de prindeau lipitori cu care îşi tratau bolnavii.
În anul 1725, un staroste de bărbieri şi cu alţii refetul lui, au ridicat aici o cruce, care a fost mutată în curtea moşierului GH. Meitanii la începutul secolului XX. Pe cruce se arată ca a fost ridicată de Ştefan Vataful de bărbieri şi cu meşteri de refetul sau.
La aceeaşi dată şi cu osteneala aceluiaşi vătaf de bărbieri, a fost ridicat podul peste Ilfovat.
De atunci punctual, a început să se numească Podul Bărbierului şi drumul între Târgovişte şi Bucureşti, a început să fie scurtat pe aici.
În aceeaşi monografie se arată că în Boanga au existat colibe de clacaşi ai moşnenilor, aşezaţi în mijlocul moşiilor care se ocupau cu strânsul racilor.
De la această îndeletnicire de bază vine denumirea de satul Boanga, datat din anul 1810, document ce se află în arhivele Academiei Române, în care se vorbeşte despre satul Boanga şi biserica lui de lemn.
La dezvoltarea satului, contribuie şi faptul că satul Răcari, se află la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Târgovişte. Această situaţie a impus dezvoltarea comerţului în jurul locurilor de han, în cele din urmă ajungând a fi un apreciat centru comercial.
În anul 1865, satul ia denumirea oficială de Podul Bărbierului, denumire ce durează până în anul 1911, când localitatea ia denumirea ce se păstrează şi astăzi.
In anul 1911 se dă în folosinţă clădirea şcolii generale şi a primăriei.
În satul Ghergani, îşi doarme somnul de veci, împreună cu familia – Ion D. Ghica, fost Bei de Samos şi un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o staţie de cale ferată, apoi Şcoala Generală, clădirea Judecătoriei Plasa Ghergani, şi multe alte obiective socio-culturale.
În anul 1948, satul Răcari este declarat oraş pentru o perioadă de 2 ani iar până în anul 1968 la împărţirea administrative-teritorială este raion şi implicit reşedinţă de raion iar cu înfiinţarea judeţelor redevine comuna până în anul 2005 când prin Legea 543/2004 redevine oraş din ianuarie 2005.