WC,Piata Sfatului,Public Toilet

Informații generale

ISTORIA ORAȘULUI

Braşovul a fost menţionat documentar pentru prima dată în anul 1235 sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens. Începuturile istoriei oraşului sunt însă mai timpurii cu câteva decenii, fiind legate de colonizarea germană în regiune şi de donaţia Ţării Bârsei - făcută de regele Andrei al II-lea al Ungariei cavalerilor teutoni în 1211, localitatea fiind întemeiată cel mai probabil în 1213.
Ulterior invaziei tătarilor din primăvara anului 1241, Braşovul a devenit centrul politico-administrativ al Ţării Bârsei, menţionată în 1252 ca terra Saxonum de Barasu.
Din cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea, “oraşul liber regal” Braşov cunoaşte o dezvoltare explozivă, devenind unul dintre cele mai însemnate centre urbane economice şi culturale ale voievodatului. Amplasarea sa geografică deosebit de avantajoasă îi asigură în Evul Mediu un loc privilegiat în comerţul cu Ţara Românească şi Moldova, al cărui monopol îl deţine şi, prin acestea, cu Balcanii şi cu ţările Baltice. Un rol important în dezvoltarea oraşului îl au şi meşteşugurile. Cu trei suburbii în afara zidurilor „Cetăţii” (Kronstadt, Brassó) - una locuită de români, „Şcheii” (Obere Vorstadt, Belgerei, Bolgárszeg), cealaltă de maghiari – „Blumăna” (Blumenau, Bolonya) şi a treia de ţărani saşi – „Orașul Vechi” (Altstadt, Óbrassó) - Brașovul devine totodată cea mai populată aşezare a Transilvaniei. Așezarea „Şcheilor” datează de dinainte de colonizarea sașilor, zona Cutun fiind vechea „vatră a satului” a românilor de sub Tâmpa.
În Evul Mediu, Braşovul este un important punct de sprijin în lupta antiotomană din această parte a Europei. În 1395 aici a fost semnat tratatul de alianţă antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) și Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnitorul Țării Românești.
După căderea Regatului Maghiar sub turci (1526), Transilvania este proclamată, în anul 1541, principat sub suzeranitate otomană. În paralel, trupele militare ale împăratului Ferdinand I de Habsburg, conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo, sunt prezente în principat din 1551. În ciuda mutaţiilor survenite în plan politic, Braşovul continua să cunoască în secolul al XVI-lea o perioadă de maximă înflorire, rămânând un puternic centru meşteşugăresc şi o piaţă de desfacere europeană, cu un loc privilegiat în sistemul comercial internaţional.
La 1 martie 1600, Mihai Viteazul îşi făcea intrarea triumfală în Braşov, fiind găzduit de judele primar Valentin Hirscher. Asasinarea domnitorului în anul următor avea să fie însă urmată de o perioadă marcată de invazii, calamităţi naturale, foamete şi epidemii. Transilvania este totodată teatrul confruntărilor dintre austrieci şi turci, la care se adaugă abuzurile principilor.
Michael Weiss (1569-1612), judele primar al Braşovului, apără cu arma în mână drepturile şi libertăţile saşilor transilvăneni ameninţate de politica totalitară a lui Gabriel Bathori (1608-1613).
Înfrângerea suferită de turci sub zidurile Vienei, în anul 1683, a însemnat începutul contraofensivei Habsburgilor şi înaintării lor spre sud-est, Transilvania fiind încorporată Imperiului în 1686. În 1689, la un an după intrarea trupelor austriece în oraş, cel mai devastator incendiu din istoria Braşovului distruge orașul.
În 1781, împăratul Iosif II (1765-1790) semnează rescriptul de concivilitate și edictul de toleranţă religioasă, care impulsionează înflorirea comerţului românesc, antrenând mişcarea de emancipare intelectuală şi naţională, care va culmina prin evenimentele de la 1848, când Braşovul se afirmă drept cel mai puternic centru al burgheziei româneşti din Transilvania.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea sunt întocmite primele planuri de sistematizare a orașului, care implică dezvoltarea urbanistică spre suburbii, în primul rând spre „Blumăna”. În acest scop sunt demolate eşalonat fortificaţiile medievale ale „Cetății” de pe laturile de nord-est şi sud-vest.
După încheierea primului război mondial, la 1 decembrie 1918, are loc Marea Unire prin care Transilvania devine parte a Regatului României. Dr. Gheorghe Baiulescu este cel dintâi primar român al Brașovului.
După încheierea celui de-al doilea război mondial, odată cu intrarea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice, Brașovul s-a numit „Orașul Stalin” ( între anii 1950 și 1960). În perioada comunistă, Braşovul a devenit unul dintre cele mai populate orașe ale Republicii Socialiste România și un puternic centru industrial. Revolta din 15 noiembrie 1987 îl situează totodată între cele mai mai active focare în lupta împotriva regimului totalitar, abolit prin revoluția din 21-25 decembrie 1989, în urma căreia Brașovul primește titlul de „oraș-martir”.
Sursa: www.brasovcity.ro